Cântec ocazional

În România moartea e uitată

Și nașterea-i pierită-ntr-un cătun.

De parcă toți ce-acuma se arată

Colțoși, născutu-s-au-n Schönbrunn.

Nu are fire cearta ce ne rupe.

Dintr-un metropol țipă aroganți

Cei ce-au copilărit cu buda-n curte,

Dar astăzi pretinzându-se savanți

Ai vieții de oraș, de bunăstare,

De viețuire glossy și smart/cool

Dau lecții celor ca și ei, dar care

Încă din Videle nu au scăpat destul

Ca să învețe fițe cuvioase

De legănat cu ore pe-o cafea

Plimbând pe-un scump smartphone imagini

Cu viața de oraș, ce bună-i ea.

Din Dej și din Tecuci, din Țăndărei

Rezistă” unii până-n pragu’ morții, la Cluj,

în trotuar central,

la o cafea.

Și-asemeni ca și ei, dar ignorați

de zarurile sorții,

și-adevărați,

în țara asta sumbră,

prin hipermarketurile obscure

de prin Pașcani, Jibou, Orșova sau Lehliu,

mai stau și oameni vii în calea sorții.

Atâta cât pot ei, cu lemne-n geam,

Cu orizontul pal al suferinței.

Ce ne-a făcut, cafeaua din trotuar?,

să ne atenueze fibra ființei

ca să nu mai putem empatiza

cu altul care e ca noi, trăiește,

și poate că privește printr-un geam

ca noi la fel, doar nu prin noi privește…

Hai să ne revenim la viaț-un pic

Că existența nu e o poveste

Mă uit pe geam, în casă îmi e frig

E iarnă, viața vine peste

orice imagini și păreri de bine,

orice imagini și păreri de rău.

În Videle și în Lehliu și-n Dej

E cineva ce pe un geam privește

Acuma. Și ne pișcă la urechi

Același ger. Cântat pe românește…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: