Archive for ianuarie 2018

Cântec ocazional

ianuarie 24, 2018

În România moartea e uitată

Și nașterea-i pierită-ntr-un cătun.

De parcă toți ce-acuma se arată

Colțoși, născutu-s-au-n Schönbrunn.

Nu are fire cearta ce ne rupe.

Dintr-un metropol țipă aroganți

Cei ce-au copilărit cu buda-n curte,

Dar astăzi pretinzându-se savanți

Ai vieții de oraș, de bunăstare,

De viețuire glossy și smart/cool

Dau lecții celor ca și ei, dar care

Încă din Videle nu au scăpat destul

Ca să învețe fițe cuvioase

De legănat cu ore pe-o cafea

Plimbând pe-un scump smartphone imagini

Cu viața de oraș, ce bună-i ea.

Din Dej și din Tecuci, din Țăndărei

Rezistă” unii până-n pragu’ morții, la Cluj,

în trotuar central,

la o cafea.

Și-asemeni ca și ei, dar ignorați

de zarurile sorții,

și-adevărați,

în țara asta sumbră,

prin hipermarketurile obscure

de prin Pașcani, Jibou, Orșova sau Lehliu,

mai stau și oameni vii în calea sorții.

Atâta cât pot ei, cu lemne-n geam,

Cu orizontul pal al suferinței.

Ce ne-a făcut, cafeaua din trotuar?,

să ne atenueze fibra ființei

ca să nu mai putem empatiza

cu altul care e ca noi, trăiește,

și poate că privește printr-un geam

ca noi la fel, doar nu prin noi privește…

Hai să ne revenim la viaț-un pic

Că existența nu e o poveste

Mă uit pe geam, în casă îmi e frig

E iarnă, viața vine peste

orice imagini și păreri de bine,

orice imagini și păreri de rău.

În Videle și în Lehliu și-n Dej

E cineva ce pe un geam privește

Acuma. Și ne pișcă la urechi

Același ger. Cântat pe românește…