Archive for decembrie 2017

Pastișă

decembrie 13, 2017

 

Din marele sertar cu multe-multe

În care viața doar un cântec fu

Iubita mea ți-am cumpărat o luntre

Cu care să plutești doar tu, eu nu…

Cu luntrea asta te împing la vale

Să te aștept prin porturile mici

Pe drum, ca vânător al vieții tale

Te voi pândi cu ochi atenți aici

Ca și acolo unde pierzi în unde

Priviri și ochi și văl și cai mărunți

Iubita mea, e o banală luntre

De unde nu se târguiesc cei munți…

Dar te aștept cu drag și sertărașe

Să fie vaporașe de uscat

Iubita mea, nu ți-am luat orașe,

Să mă iubești doar pentru ce ți-am dat…

Reclame

Stropitoare

decembrie 1, 2017

Are frunze vioaie singura plantă

care

crește în casă.

Uit de ea mereu, de planta asta veche, cu

frunze vii răsărite pe unde nu te aștepți,

printre cele două polițe din bucătărie,

de parcă aș avea trei plante și o vază plină,

cum se așează ele prin ghivecele goale și damigeana

miniaturală

cu înveliș de sârme colorate, subțiri –

prăfuite de ani acolo.

Rar, când vin sau înainte de a pleca,

Stropi din chiuveta de vase se cațără în sus către frunze

și habar n-am cum, vreuna mă gâdilă în dosul urechii

ori numai eu îmi imaginez asta,

ca și cum o tainică energie, din aia bizară,

mă prinde cum s-ar întinde planta spre aura mea ca

să mă tragă de urechi.