Archive for iulie 2017

Augustin Buzura

iulie 11, 2017

L-am întălnit pe Augustin Buzura doar de câteva ori, în conjuncturi publice în care conversația noastră se reducea la saluturi și fraze de politețe. Știam însa de scriitor încă de prin 1988-1989, când am încercat să citesc recent publicatul „Drumul cenușii” după ce aflasem că scriitorul locuia nu departe de casa mea, într-o zonă a cartierului în care obișnuiam să mă plimb. O casă supravegheată, evident, pe lângă care treceam de acum cu ochii mari și urechile ciulite. Pe Buzura nu l-am văzut niciodată, iar din romanul început n-am avut răbdare să citesc decâ puține pagini.

De altfel, lectura integrală din „Orgolii”, apoi alta parțială din „Absenții” și „Fețele tăcerii” – pe la finele anilor 90 – nu m-au transformat într-un fan al scriitorului. Pe Buzura l-am cunoscut personal când eram deja la „Tribuna”, iar el era încă șeful ICR și l-am admirat mai ales pentru un soi de echilibru încăpățânat pe care-l denota în proiectele sale. Deși era – se spunea pe la colțuri – un apropiat al lui Ion Iliescu, nu l-am antipatizat pentru asta. Dimpotrivă, apreciam cumva că și-a asumat acest „pact  cu diavolul” pentru a concretiza un mare proiect cultural, cum a fost Fundația Culturală Română. Mai târziu am colaborat, prin colega Cristina Rusiecki, la „Cultura”, pe care Augustin Buzura s-a încăpățânat s-o ducă mai departe, pentru că și noua, „deschisa” conducere a ICR avea parti-pris-urile sale.

Scriu acest text nu pentru că am fost un apropiat ori exeget al lui Buzura, ci doar cu senzația că scriitorul s-ar fi amuzat, în felul său rezervat, de tristețile culturale de acum ale celor care, ani de zile, l-au înjurat pentru că nu era un om de dreapta. Și am de spus un singur lucru cu adevărat semnificativ, cred: nu știu câți oameni de cultură „liberali” au avut la noi, în ultimii 25 de ani, tenacitatea și consecvența de a-și asuma un proiect cu pragmatismul și instrumentele capitalismului, supraviețuind antreprenorial, cum a făcut Augustin Buzura cu Fundația Culturală Română și revista „Cultura”, până nu foarte demult…

Dumnezeu să-l odihnească!

Reclame