Archive for noiembrie 2015

1 noiembrie – ziua morților…

noiembrie 2, 2015

Ce pot să spun, când totul este scrum?
Când viața nu-i mai viață, ci trăire
Când prieteni mor, și la spital și-n drum
Și moartea lor nu-i de firească fire…
Că mor de cancere la chip, la vorbă
Că mor de aprige arsuri de tot,
Că mor după ce-au spus câte o vorbă
de duh, că nu-s bolnavi, să moară că nu pot,
Că n-au povești de boale cu colegii
Și-apoi se-ntind inconșitenți în pat,
Sau că la umbra fărdelegii
Le este viața doar un bun furat
Că s-ar mai bucura și ei de viață
Doar că-i mai doare azi câte ceva
Și futu-i mama ei de dimineață
Micuța moarte ce te răpunea
Nu-i ca în banc venită după hamster
Ci după tine chiar, deși n-aștepți.
Că fiecare-avem zile cu ceață
Și-n noi ne credem marii înțelepți…
Că prea supus al vremilor e omul
Și prea de oi am fost mânați a fi
Nerozi cu duhul, la minte schilodul
Ne mai conduc și ne vor mai cărmi…
Și căt a mai dura să fie bine?
Să nu ne mai lungim tihnit în pat
Cu catastrofa zilelor sub pernă
Cu spaima clipei negre sub cearșaf?
Căt vor muri de-acuma ai mei prieteni
De 50, 60, 20 de ani?
Pănă caierul lunii să îl depeni
În fiecare lună, peste ani…?
Nu am răspunsuri, nu mai am nici vorbe
În anul ăsta numai doliu am
Dar sper măcar că nu rămăne oarbă
Acum, acea speranță de alean
Acea speranță oarbă a drepății
Că cine a murit de moarte grea
Dar nu de moartea bolii, nedreptății
simbolice, ci de alta,
a morții crude, dure, necurate,
A morții de ne-fiecare zi
Va primi-n veci o dreaptă izbăvire
Prin condamnarea celor ce or fi…

Reclame