Archive for aprilie 2015

Cultura abuzului. În cultură

aprilie 2, 2015

La fotbal, la religie și la cultură par să se „priceapă” de minune politicienii români, mai ales cei cu responsabilități administrative locale. În primele două domenii investesc cu sârg, în speranța acumulării a niscaiva capital electoral. În trebile culturale se năpustesc cu „indicații prețioase”, trăgându-i de urechi pe „risipitorii” artiști și amenințând că „preavaloarea” estetică – performanța, vasăzică – e dăunătoare, întrucât dacă ei n-o pricep, de ce-ar da bani pentru artă?

E ca și când un primar ori președinte de Consiliu Județean ar veni la „servici” cu o desagă de parale, din agoniseala proprie, iar „petenții” – cei din cultură, în speță – și-ar merita firfireii doar dacă urmează neabătut gustul câmpenesc-cultural al „ordonatorului de credite”. Pare un scenariu de film absurd, dar realitatea demonstrează că lucrurile stau chiar așa.

Acum vreun an, primarul Teatrului „Bacovia” din Bacău amenința că „el” nu va mai acoperi cheltuielile teatrului, că n-au decât artiștii să facă rost de fonduri. Acum vreo doi ani, l-am văzut eu însumi pe primarul de Baia Mare dând sfaturi despre ce și cum și cât de mic/mare trebuie scris pe un afiș al Teatrului Municipal. Acum mai puțin de un an, primarul din Satu Mare punea la șefia Teatrului de Nord un patron-constructor, în urma unui concurs cu reguli suspect de laxe. Noul „manager”, ardelean, a tăcut o bucată, dar acum, că vine primăvara, e și el specialist: a reproșat echipei că un anumit actor e invitat prea des să joace roluri pe care și el, managerul-constructor, le-ar putea juca. Așa că a purces la descăunări și rescăunări de sub-șefi, într-o atmosferă eterat-culturală, de baracă de șantier. V-am spus, e specialist, de-acum.

Tot din rațiuni administrative – de altă natură, e-adevărat, Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe se balansează într-o nemeritată precaritate instituțională și financiară. Nu voi intra în detalii, dar cred că o soluție de echilibru ar fi transferul său în subordinea Ministerului Culturii.

Trec în revistă doar și povestea de la Naționalul din Iași, unde un manager din breaslă pare să fi pierdut orice legătură cu realitatea, îmbătat probabil de odorizantul biroului directorial. Acolo însă, sper după ce l-am cunoscut, ministrul Ionuț Vulpescu ar putea aerisi nițel…

La Râmnicu Vâlcea, orașul unde n-a existat, în anii din urmă, primar nearestat, actualul edil, interimar, s-a transformat în „contabilul” Teatrului Municipal „Ariel”, căci artiștii sunt al dracu’ de cheltuitori, nu-i așa? Și, la o adică, ar putea folosi același decor și aceleași costume în toate spectacolele, să nu risipim banii, cum mi s-a spus că zicea un alt înalt dregător local din alt colț de țărișoară.

Ei, și pentru că atât capitala vâlceană cât și giudețul o duc brici, într-o prosperitate de invidiat, nemaifiind probleme cu șomajul, cu economia zonei, cu drumurile și canalizarea, cu școlile și grădinițele, președintele Consiliului Județean Vâlcea, interimat și el, consiliat de „specialiști” locali, s-a dumirit deunăzi că ar trebui să se aplece „părintește” și asupra Teatrului „Anton Pann”, pe care-l are în păstorire. Ce, numai primarul să fie om de cultură?

S-a gândit, așadar, că ar fi timpul ca postul de director al teatrului să fie scos la concurs. N-are a face că spectacolele produse aici sunt invitate la festivaluri teatrale importante, că actorii sunt nominalizați la premii sau chiar premiați, că echipa e sudată și unită…

Dl. președinte nu e preocupat că actorii de la „Anton Pann” locuiesc, ca în chibuț, chiar în clădirea teatrului, că au salarii din care abia trăiesc, nu, astea sunt chestiuni nesemnificative. Postul de director e „cestiunea principală” din mandatul domniei-sale.

Ca să devenim nițel tehnici, e atributul Consiliului Județean să scoată la concurs, la expirarea mandatului, un post de manager dintr-o instituție subordonată. Însă, ca la Satu Mare anul trecut, organizarea acestui concurs are un aer tenebros de coterie locală, menită să satisfacă orgolii deloc culturale, mai ales în condițiile în care evaluarea periodică a actualului manager a fost pozitivă. „Omul e bun, hai să-l schimbăm” – vi se pare logică această aserțiune?

Nu voi intra în detaliile concursului; caietul de obiective poate fi consultat la adresa: http://www.pann.ro/files/caiet_obiective_Anton_Pann_cpm2015.pdf.

Suspectă este însă maniera în care actualul președinte al CJ Vâlcea a anulat niște rezultate administrative – recte raportul de evaluare a directorului, din septembrie 2014, decizându-se subit să organizeze acest concurs. Trebuie menționat că actualul director, regizorul Adrian Roman, e susținut moral de întreaga echipă de actori, iar riscul, în context, nu este de a înlocui un profesionist cu altcineva, ci de a distruge un teatru cu rezultate artistice excelente. Există nenumărate cazuri de teatre cu parcurs artistic remarcabil, acum scufundate în magma mediocrității din cauza unor „reforme” de prisos.

Teatrul este una din calitățile de luat în seamă ale unui județ deloc lipsit de probleme ca Vâlcea. Cred că președintele Consiliului Județean ar avea zilnic ceva de rezolvat, în afară de concursul de la „Anton Pann”. Cred că banii pe care îi administrează sunt ai comunității, nu aduși de acasă și „donați” moșierește.

Cazul de la Vâlcea e repetiția unei cutume culturale naționale, din păcate, și cred că a fost de-ajuns!

Am făcut întreg acest expozeu, poate prea lung, pentru că, sunt convins, această „cultură a abuzului” instalată în administrația românească – care se exercită nu doar la nivel cultural, evident – ar trebui oprită. Printr-o modificare și clarificare a legislației, printr-o implicare mai netă a instituțiilor de breaslă în asemenea conflicte locale aparent neînsemnate. Pentru că, devenită cutumă, această deprindere va duce la o „prostire națională”, oricât de pașoptistă vă sună expresia.

Pentru că vom ajunge să abandonăm arta vie, adevărată, inteligentă, care dezvoltă minți și suflete, pentru o artă „împăiată” a pietății ipocrite față de „valorile neamului” sau pentru o artă „chiloțistă”, de râs ca proasta-n târg. Și plecat acasă la fel.

Nu, cultura României nu trebuie să semene cu politicienii ei.

Reclame