Criticul și „craca” teatrală

Moto-explicație: Înainte de 1989, la ședințele „centralelor” industriale (ale metalurgiei, construcțiilor de mașini, chimiei, energeticii etc.) exista o urare ritualică adresată directorilor de întreprinderi din branșă: „Tovarăși, vă dorim succes pe ramură”. Pe ramura, „craca” adică, industrială cu pricina, firește.

Regizorii de teatru montează spectacole. Mai bune sau mai proaste. Actorii joacă roluri – mai bine sau mai rău. Scenografii construiesc decoruri și costume – inspirat sau mai puțin. Compozitorii, coregrafii etc. își fac treaba după puterile fiecăruia. E bine, ăsta e teatrul viu, dinamic, desfășurat sub ochii noștri.

Criticii scriu. De bine sau de rău. Mai bine sau mai rău. Cu bine sau cu rău în gând, după cum e firea fiecăruia, căci scrisul – orice fel de scris ar fi – nu e matematică, fracție, ecuație, problemă, ci – dozat – emoție plus știință. Rămâne așadar în seama harului fiecăruia să potrivească ingredientele…

Regizorii și actorii primesc premii. Sau sunt nominalizați. Scenografii la fel. Coregrafii și compozitorii sunt uneori nedreptățiți, spunându-se, pe nedrept, că ar fi ejusdem… Premiile nu sunt niciodată drepte, însă. Nici exhaustive… Breslele sunt adesea mici, meschine, înguste, e-adevărat.

Criticii sunt nominalizați și înjurați. Cum pretind adică ei premii, paraziții, lipitori pe epiderma poporului truditor pe sfânta scândură, adică? Ei, tiranii nominalizărilor, cum își permit să excludă, să nu țină cont, de munca celor și celor mulți care fac spectacole, pentru a-și premia găunoasa superbie a „scrisului”, muncă de pomană pe cârca adevăraților creatori?

Cam asta scria mai deunăzi o colegă de breaslă, ori dădea de înțeles, cel puțin, pe o rețea de socializare (sic!, aia la care vă gândiți). Și m-a pus pe meditat, bre, că tot mă uimise nominalizarea mea la Premiile UNITER. Pentru critică, adică pentru nimic, s-ar spune.

De 20 (douăzeci, îmi vine să scriu ca la bancă pe ordinul de plată) de ani scriu despre teatru. Am văzut niște sute de spectacole (poate mii), am scris despre câteva. Sute. Timp de 20 de ani nu am fugit să scriu năzbâtiile mele de cărți de autor – tentative de istorie literară, teatrală, eseuri, reportaje, proiecte proprii, din care am publicat prin volume colective, întregi volume virtuale lăsate „pe mai târziu” – ci mi-am asumat ingrata poziție de a scrie despre voi. Despre actori, regizori, scenografi, compozitori, coregrafi. Parazitând, nu-i așa, lumea, breasla, profesia. Încercând să îmi revărs preaplinul stilistic, hermeneutic, emoțional, lexical, comentându-vă spectacolele, lăudându-vă, judecându-vă cu prietenie, cu solidaritate, fiind indulgent – căci, am scris asta, nu cred că cineva se apucă să facă un spectacol ca să demonstreze un eșec.

Tot ce nu am scris în nescrisele mele cărți, pentru care aș fi putut fi lăudat, cronicat laudativ, premiat, prin care aș fi putut să-mi demonstrez „doctrina”, nebunia, fantezia, orgoliul deșănțat, superbia creativă, așa cum faceți voi prin spectacolele voastre, toate astea mi le-am sublimat, reprimat, refulat, ca să scriu despre voi, despre cât de frumoși sunteți și câtă emoție mi-ați adus, cât de bogat sunt alături de voi, estetic și intim. Cărțile mele despre voi, în lipsa cărților mele despre mine, sunt desaga de imagini în care, vreți sau nu vreți, m-am băgat și eu în fotografia voastră, ca un intrus care stă neclintit în spatele vedetei doar ca să se vadă în poză cu ea.

Dar dacă voi credeți că eu sunt un intrus, că n-am ce căuta cu voi în fotografia aceea în care am pășit împreună pe nisipul mișcător al imaginilor teatrale, înseamnă că eu am greșit timp de 20 de ani. Că am umblat după himere și nu după comori.

Iar eu nu cred, nu cred că am făcut o asemenea greșeală. Eu cred că suntem împreună niște pelerini ai firului de praf străluminat de soare și că, deși mantia mea are culoarea mai ternă decât purpura mantiilor voastre, suntem împreună. Poate mai bogați voi, mai sărac eu…

Reclame

Un răspuns to “Criticul și „craca” teatrală”

  1. vasilegogea Says:

    Dragă Claudiu,
    deşi fac parte dintre cei care aşteaptă o anumită carte de la tine, spun limpede că n-ai greşit! O frumoasă (şi meritată) confirmare o reprezintă nominalizarea ta pentru Premiile UNITER – secţiunea critică teatrală.
    Primeşte felicitările mele confraterne şi urarea ca nominalizarea să se materializeze în prestigiosul premiu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: