Archive for noiembrie 2012

Cetățean european cu buletin de-amărăștean?

noiembrie 13, 2012

Motto:  ”- Ally, why are your problems always the biggest? – Because they are MINE!” (Ally McBeal)

 

Am aplicat în vară pentru o rezidență europeană, datorită unei informații primite de la prietena Cornelia Iordache din Timișoara (mersic, Cornelia!). Aveam de ales, pentru niște festivaluri de circ, între Franța, Danemarca și Croația. Hm, Danemarca suna bine, în septembrie, dar am ales Croația, în noiembrie, pentru că Zagrebul e la doar 150 de kilometri de Maribor, Slovenia, Capitala Culturală Europeană 2012, Împușc doi iepuri dintr-o lovitură, mi-am zis, imaginându-mi că pe banii de avion europeni și cu o diurnă externă oficială de 35 de euro pe zi de la Tribuna, acoperind din buzunar drumul Zagreb-Maribor și retur și cazarea, voi putea face un frumos dosar pentru revista mea – față de care mă simt intim-responsabil, ăsta fiind un alt subiect despre care voi scrie curând –  despre experiența slovenă capitalist-cultural-europeană.

 

Dar toamna nu-i ca vara, zicea un ilustru nimeni-strămoș. Am câștigat rezidența, dar diurna ba, căci o stupidă ordonanță de guvern, bau-bau pentru contabili, mi-a tăiat-o. Era prea târziu să dau înapoi: biletul de avion era deja luat. O călătorie profesională n-o organizezi de ieri pe azi…. Așa că mi-am numărat banii și am purces cu elan spre Zagreb. Între 8 și 11 noiembrie, rezidență cumplită, după 2 luni de coșmar teatral românesc (34 de spectacole văzute în 44 de zile, cu un festival de organizat practic, la Turda, între ele): 10 ore de discuții, conferințe și spectacole pe zi, 4 zile din viață… Timp liber: decât deloc. Stres, depresie, stres, depresie, stres, nervi, depresie, iritare, siktir, stres…. Urât. 11 noiembrie, seara, spre Maribor, Slovenia, cu speranța unei recuperări necesare și binevenite…

 

Înainte de granița croato-slovenă, un polițist croat îmi zice că nu poate citi cu aparatu lui buletinu meu românesc. Asta după ce zburasem Cluj-Munchen-Zagreb fără bai, intrasem în Croația cu zâmbete și fusesem chiar în Slovenia, la Murska Sobota, cu autobuzul, la un spectacol din rezidența mea. Râd, mă râd de polițaiul croat. Doar sunt cetățean european și am drepturi, ce bipa mea! 🙂 Râde și el: zice ”io numa îți zic” și trece… La sloveni vine un polițai tânăr, se hoalbă la buletinu meu, îmi cere alt document cu poză – n-am decât legitimiația AICT-Press, neplastifiată, că așa e ea. Sunt pe granița UE, iar buletinul meu vechi românesc pare să deruteze toată lumea. Parlamentăm, n-am succes nici cu e-biletul de avion dus-întors, nici cu Tribuna pe care o am în bagaj, unde scrie numele meu…

 

Sunt dat jos din tren, politicos dar ferm, ca un suspect transfug. În gara Dobova mi se controlează bagajele – ce-i aia, ce-i acolo? -, sunt pus să aștept într-o încăpere astringent-neutră, apoi, după vreo 10 minute, mi se confirmă că eu sunt eu și mi se dă drumul, fără scuze: autoritățile nu greșesc, doar verifică… Polițaiul care m-a ”arestat” mă conduce în sala goală de așteptare a micii gări și face conversație, spunându-mi că-și face doar meseria, au fost mulți transfugi recent pe acest traseu…. Următorul tren e peste trei ore, și stau la un moment dat, plictisit de așteptare, chiar sub stema de pe peron a Sloveniei/Uniunii Europene…. Mi-e frică să fac poze, doar am fost un suspect….  A, mi s-a spus că buletinul românesc are prea multe cifre, aparatele europene nu le citesc, deci oamenii erau confuzi… Plus că eu, din cauza stresului zagrebian și fără medicamente luate – alea de tensiune – aveam o față roșie și tensionată, care a corespuns perfect lecției de poliție a omului meu din graniță….

 

Ajung la Maribor cu 3 ore mai târziu…. Plouă….. În gară nici un taxi, e 1 noaptea și am ajuns cu un soi de personal. Fac semn unei mașini de poliție, unde găsesc un taxi? Îmi cer actele. Se zgâiesc la buletin, cine ești, de unde vii, ce-i asta, notează toate cifrele pe carnetu lor, e stație de taxi la 300 de metri, îmi zic, merg acolo pâș-pâș, tipa din prima mașină zice 8 euro, al doilea zice 5 euro – fără bon, evident – sunt chiaun, VREAU SĂ DORM, merg la hostelul unde am un single, primesc un double cu share bath, omu de la ghișeu zice io sunt bodiguard, mâine vine recepționera, dorm după de mă spăl sfios pe mâini și față, în camera ailantă sunt 2 fete care par instalate de secole, dimineața mă îmbrac scurt și nespălat, merg la recepție și zic am un single, tipa zice da și-mi dă o cameră fără scuze, 21 twinul – 25 singelul, kkt, zic în mine, fac duș, la Maribor plouă de rupe, fermoarul gecii mele s-a rupt de rupe, beau un ness amar și ies în oraș… Maribor, Maribor, cine m-o fi blestemat să fiu Ally McBeal al tău?????

 

 

Reclame