Confesiune

 

mama trebuia să m-alunge de-acasă

mama a fost un înger pe pământ

m-a ținut, cum iedul afar’ nu se lasă

și nu m-a lăsat pe drumuri plângând

 

mama mea a greșit, m-a cuprins

în dragostea ei ca-ntr-un laț

m-am smuls din dragostea ei protestând

făr’ să știu că sunt vinovat

 

m-a pierdut mama, eu m-am pierdut

m-am regăsit târziu, din când în când,

între brațe calde sau reci

de iubite cu care petreci

sau pe care tânjind,

mânjindu-te

spălând lacrimi și muci

le iubești paroxist, le iubești

adorant,

le iubești pur și simplu,

plângi, plângi, plângi

și te duci

 

m-a pierdut mama, eu am lăsat-o

viața a lăsat-o când a fost să fie

dar nu când trebuia, ci

când mi-a fost dat mie s-o văd,

mică și umbră,

făr’ s-o mai pătrundă

raza de vie, raza de făptură

care dă viață.

de dimineață,

mama s-a dus,

la cele de sus, unde nu știu cât de lumină-i.

parte de vină am peste tot.

mă poartă mă ceartă cete de îngeri.

 

aprind lumânare,

plâng cât e zare, în poala iubitei, pe jos,

pe perna mea tare,

nu-i dragoste mai mare decât eu pot.

pentru oricine, pentru amante,

pentru aventură, pentru călătorie,

dar nu pentru ură,

pentru viața mea, câtă e ea,

fericită sau nenorocită, toate stau ghem

în suflet

se-adună se-adună

să le însuflet

mă gândesc la mine

de jos în sus.

s-a cam dus puritatea,

demult s-a cam dus.

poate dacă mama

afar’ mă dădea

atuncea, o iubeam și-acum, ca pe mine

ea.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: