Archive for februarie 2011

De ce va câştiga Băsescu al treilea mandat

februarie 25, 2011

Evident, titlul de mai sus exprimă o utopie, câtă vreme Constituţia României limitează la două numărul de mandate prezidenţiale. Să facem totuşi un exerciţiu de imaginaţie morbidă şi să presupunem că actualul şef al statului ar mai putea candida…

Traian Băsescu a evitat cu abilitate greşeala regimului Năstase, care a băgat pumnul în gura opozanţilor, şi ştie să instrumenteze remarcabil corul extrem de vocal al celor ce îi sunt împotrivă. Mai „zădărind” (asmuţind, pe ardeleneşte), potăile de pază ale democraţiei – folosesc un termen dur, dar veţi vedea de ce -, mai prefăcându-se el însuşi „opozant” – prin reacţii degetist-apodictice – faţă de puterea pe care o girează, el îşi poate preface în atuuri, la nevoie, toate elementele care acum par să-i atârne ca tinicheaua de coada politică.

Cum arată azi România? Avem pe de o parte un sistem guvernamental al cărui dezavantaj net – derivat din bâlbele clare ale „reformei” – este incapacitatea de comunicare. Pentru că bâjbâie prin criză, aplicând măsuri după ureche, pe principiul celui care scoate dintr-o casă în flăcări ce îi pică sub mână, Guvernul Boc, recte PD-L, nu are nici o strategie de PR care să-i mai încetinească prăbuşirea. Aşadar, vocile Puterii sunt nişte şoapte strangulate. De partea cealaltă, avem „opozanţii”, fie din zona politică, dar aici impotenţa clasei de profil autohtone se vede cu ochiul liber, reacţiile publice nedepăşind nivelul unor cabotinisme ieftine, fie din media, unde dulăii de pază ai democraţiei s-au prefăcut în ultimii ani în nişte jalnici lătrăi. Moderatorul justiţiar, cu voce stridentă şi ochi exoftalmici, ong-istul care îşi dă cu părerea despre orice, glumiţele îndoielnice de talkshow, evitarea unor teme de discuţie clare, cu date şi cifre exacte, pentru că n-ar fi destul de accesibile „populaţiei”, vezi Doamne, au transformat dezbaterea public-mediatică într-un fel de „show păcătos”, în care nu vezi ţâţe şi cururi, ci guri spumegânde şi accese de isterie anti. Evident, ţâţele şi cururile sunt mult mai interesante, în context, aşa că telespectatorii aleg în consecinţă.

Abdicarea jurnaliştilor de la calitatea profesională îl ajută de fapt pe Traian Băsescu. Românul tinde să fie empatic cu victima, tolerând băşcăul doar până la un anumit nivel. Puse în oglindă, spumele rabioase ale potăilor de presă şi zâmbetul strâmb, decent-înţelept-rictusoidal, al preşedintelui, îi aduc câştig de cauză celui din urmă. Iar dacă, ajungând la punctul de fugă al demonstraţiei, Traian Băsescu îşi va preschimba, la momentul potrivit, surâsul în câteva lacrimi care să înduioşeze prin, nu-i aşa, autenticitate, el are toate şansele să hipnotizeze din nou poporul român.

Pentru că, din păcate, spre deosebire de lătrăi, Băsescu ştie să-şi cultive nuanţele… Spre documentare, revedeţi, în paralel, conferinţa sa de presă de ieri şi dezbaterile televizate de după.

Reclame