Inima

De ochii tăi căprui mi-e dor şi mă frământ

Caut şi-n vifor ale paşilor tăi urme,

ca un Icar în peruzea mă tot avânt,

mă târâi ca un guşter printre dune.

Dar tu nu mă mai deosebeşti deloc

de parcă n-aş umbla şi n-aş trăi acum.

Dar tu, o vai, nu mă mai deosebeşti deloc

precum drumeţul iarba de lângă drum.

Şi nu-n van la-nceput te-am suspectat,

auzind în piept al neantului ecou greu,

că, nu ştiu cum, inima mi-ai furat,

dar nu – fără inimă tu ai rămas, nu eu.

Bahtiar Vahabzade (Azerbaidjan)

Traducere de Dumitru Balan

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: