Archive for iunie 2009

Scrisoare de intenţie. După 15 ani (I)

iunie 10, 2009

Luni s-a împlinit 15 ani de la debutul meu în presă. Eram liber după TIFF, aşa că am amânat scrierea textului „comemorativ”. Marţi, ieri adică, am aflat că se închide Clujeanul. Prilejul e, iată, şi mai nimerit pentru aduceri aminte, veşnice pomeniri, prohoade etc. Pe de altă parte, dacă tot devine istorie presa clujeană zilele astea, să ne amintim şi de alte repausate publicaţii şi posturi de radio locale.

Am debutat în 8 iunie 1994 în Adevărul de Cluj, actuala Făclia, cu o cronică la Contrabasul, jucat de Radu Beligan într-un festival organizat la vremea aia de studenţi. „Naş” mi-a fost Maria Vodă-Căpuşan, profesoară la UBB, care era implicată în organizare şi avea nevoie de „dosar de presă”, evident.  A fost prima şi ultima mea colaborare cu Adevărul de Cluj. Dar aşa a început totul… (să fiu niţel elegiac, dă bine).

Prin iulie am început să lucrez la Uniplus, primul post de radio privat din Cluj. Eram ştirist şi, ca toţi ştiriştii de radio, pătimeam de pe urma dj-ilor, nişte sălbăticiuni tiranice şi orgolioase 🙂 La Uniplus haosul era total, fiecare-şi făcea de cap, n-aveam concurenţă, aşa că nici rigoare nu prea era. Dar erau nişte oameni faini, toţi cei care au construit apoi fm-ul clujean, de la Anca Micheti la Dodo Runcanu, Richard Constantinidi, Renate Roca etc. etc.

Evident, la vremea aia nu aveam internet, nici fluxuri de agenţii, aveam un calculator pe care se jucau dj-ii un joc cu elicoptere, dar m-a salvat scandalul tocmai izbucnit între Ioan Stoica-Caritas, Ana Potcoavă şi Nerişanu. Rolele de fax se schimbau şi de trei ori pe zi, ăştia se înjurau în comunicate de 25 de pagini, dar aveai subiect de ştiri. Încă o binefacere a Caritasului, care mi-a dat o pita de mancat :)) „Ucenic” la Uniplus mi-a fost Dani Diviricean, pe care l-a m şi lăsat acolo pe la sfârşitul lui august, când am renunţat la radio, din cauza unei probleme personale.

E, dar n-am stat degeaba. Prin octombrie m-am întâlnit la un chef cu Adriana Hui (Cătălina Vlad) şi Adi Marian, care m-au şi chemat să colaborez la Mesagerul transilvan. Ceea ce am şi făcut, până prin vara lui 1996, când mi-am terminat facultatea şi trebuia să-mi caut un job full-time. La Mesagerul mi-a priit. Puteam scrie ce voiam, dar nu şi cât voiam, din păcate, aşa că mă certam mereu cu sgr-ii sau şefii pentru mai mult spaţiu. Erau pe atunci la Mesagerul Florin Danciu, Marius Avram, la un moment dat Radu Bădilă, Adriana Hui, Ioan-Pavel Azap şi Dan Moşoiu, Călin Todorescu, din cei pe care mi-i amintesc acum.

 Mi-am „făcut mâna” acolo, cum se spune, iar când i-am arătat profesorului Ion Vartic „portofoliul” meu, a decis imediat să mă ia ca redactor la Apostrof. Tot presă, dar altfel. Acolo am lucrat 9 ani bătuţi pe muche şi mi-am inaugurat cariera de scriitor.

Între timp, prin 1999,  am apucat să-mi fac şi armata, tot ca jurnalist, până la urmă. După stagiu am fost traducător la Ministerul Apărării, unde scoteam Monitorul internaţional, o publicaţie internă a armatei. Luam texte din reviste străine şi le traduceam pentru ai noştri. Era războiul din fosta Iugoslavie, iar textele erau anti-americane. Asta până într-o zi, chiar înainte ca eu să mă transfer la Cluj, când maiorul Laurenţiu Sfinteş, şeful nostru, a venit verde în birou şi ne-a zis că în 8 ore trebuie să refacem tot ziarul – deja multiplicat – pentru că s-au întors armele. De-acum eram prieteni la cataramă cu Marele Licurind, pupincurindu-l. Am făcut-o şi p-aia, apoi am venit la Cluj, la Scutul patriei, ziarul Armatei a 4-a. Am scris reportaje militare, am umblat prin toată garnizoana, se putea face presă faină şi acolo. Am rămas prieten de la Scut  cu colonelul Iulian Patca, îngăduitorul nostru şef, cu colonelul Grapini, şi el scriitor, cu maiorul Adrian Bochiş. Coleg mi-a fost Bogdan Roşca, actualul coordonator al secţiei române de la Radio Cluj.

De prin 2000 am început să colaborez la multe reviste culturale, dar şi la Şapte seri sau Avertisment de Nord-Vest (îşi aminteşte cineva?), care era  ziar „de alegeri”, aşa că Ion Vădan (el, el era patronul), l-a şi închis după câteva luni. Am lucrat acolo cu Oleg Garaz, iar şef era Vasile Dâncu. Vasile George Dâncu. Vasile Sebastian scria şi el acolo, ca şi Puşcaş sau cineva de la PNŢ, că Vădan voia democraţie de opinie.

Tot între 2000 şi 2002 am fost angajat vreo lună la TV Satelit, am înfiinţat emisiunea de ştiri de la Radio Renaşterea + o aventură de care sunt mândru, în ciuda constrângerilor date de profilul postului -, ba chiar am publicat un text şi în Informaţia, unde lucram „determinat”, când intra careva în concediu.

Apoi a venit episodul CD Radio, altă provocare de care sunt mândru. Dar despre asta mâine, că ne lungim prea mult. CD Radio a fost în vara lui 2002. Mai avem 7 ani.

Reclame