Archive for ianuarie 2009

Cele patru trepte laice ale canonizării

ianuarie 23, 2009

Canonizarea laică e un proces cu mult mai alert şi mai scurt decât cea bisericească. De regulă, acest proces are loc în aproximativ 8-12 ore, şi are patru trepte, dupe cum urmează:

1. cin-stirea, adică intrarea, cu umilinţă, întrucât raţional, în cinul membrilor unei comunităţi bahice. Această treaptă are şi o sumedenie de expresii ce o consacră: „Fac cinste!”, „Mă cinsteşti şi pe mine?”, „Hai la o cinste!” etc. După cin-stire, etapă iniţiatică, a cărei durată variază între 3 şi 6 beri, urmează, de bună seamă

2. beat-ificarea, adică înălţarea prea-cinstiţilor convivi la o treaptă superioară de trăire spirtuală (atenţie la lectura acestui cuvânt!), în care nirvana te podideşte până la a te copleşi, turti, muci (cu accentul pe ultima silabă).

Următoarele două trepte ale canonizării au loc după consumarea unui răgaz de limpezire interioară, aşa cum se cuvine în urma unei experienţe de asemenea intensitate. Ele sunt

3. pocăinţa, asociată în genere cu revenirea la smerenia iniţială cin-stirii, încă şi mai profundă, e clipa în care păcătosul îşi recunoaşte, cu capul plecat înspre carafa de apă ori borcanul cu murături, nevrednicia, trufia şi alte necurate simţăminte interioare (cam cele din decalog).

A patra treaptă, cea care desăvârşeşte procesul canonizării, este, fireşte

4. sfinţenia, în care, uscat precum asceţii din pustie, nevrednicul posteşte bahic, îşi face jurăminte de cumpătare şi dreaptă chibzuinţă. Asta, de bună seamă, până la intrarea din nou în comunitatea prea-cinstitelor feţe de masă ale cârciumii.

Aleluia!

Reclame

Câteva chestii din viaţa mea

ianuarie 2, 2009

Am trecut de perioada în care,  la începutul unui an nou, simţeam nevoia să fac un „bilanţ”. Stau prea puţin cu mine, asta ar fi explicaţia cea mai comodă, sau m-am obişnuit cu micul meu lighean cotidian, în care băltesc în aşteptarea… trecerii crizei :).

Ei, dar ieri am fost provocat de Dora cu o „leapşă”. Cică să scriu, într-un interval de 9 minute şi 99 de secunde (!) nişte chestii despre mine.

Haoleu!

În prima fază, mi-am spus că voi ignora „leapşa” cu pricina. Apoi m-am gândit că ar fi un exerciţiu haios. Să vedem cât mă ţine entuziasmul.

Dau drumul la cronometru. E ora 00:28.

1. Sunt un tip dificil. Asta mi-au spus toate femeile din viaţa mea, începând cu maică-mea.

2. Sunt extrem de rigid în chestii mici: aranjatul unui raft de cărţi, de pildă, sau aşezarea unui obiect într-o anume poziţie.

3. Am nevoie mereu de afecţiunea celor din jur, de certificarea permanentă a acestei afecţiuni.

4. Am din ce în ce mai mult nevoie de linişte, vorba celebrului nostru co-blogger Ion Iliescu.

5. Sunt bântuit de mici ticuri obsesiv-compulsive: mă întorc de trei-patru ori să verific dacă am închis uşa, de pildă. Cică e semn de paranoia :)).

6. Nu-mi place să fiu atins, înghiontit, îmbrăţişat etc. decât de foarte puţini oameni, deşi eu sunt destul de liber în astfel de manifestări cu alţii.

7. Îmi place să mănânc mult şi bine, dar sunt destul de conservator culinar. Raţa e foarte bună pe varză, iar ananasul e minunat în salata de fructe. Portocalele sunt bune fără carne, ca şi pizza fără ananas.

8. Îmi place mai mult vinul decât berea şi horinca decât vodca. Nu beau coktailuri şi nici şpriţ.

9. Nu suport băuturile energizante, mai ales în combinaţii hidoase cu alcooluri fine.

10. Fumez uneori 3 pachete pe zi/noapte, alteori fac pauze de până la o săptămână.

A trecut termenul, dar m-am turat. Ia să mai vedem.

11. Îmi place să ies cu lumea, dar uneori îmi place să ies cu mine. De aia duc dorul micilor bistrouru franţuzeşti, unde nimeni nu se uită ciudat dacă bei singur la masă.

12. Cred că aveam mult mai multe calităţi acum 20 de ani. Păcat că nu m-aţi cunoscut atunci :).

13. Dansez foarte rar, însă cânt – muzică populară – poate prea des pentru gustul prietenilor mei tineri. Deh, se duce draqului giudeţul!

14. Sunt sarcastic.

15. Uneori îi jignesc gratuit pe cei din apropierea mea, după care am mustrări de conştiinţă.

16. Beau rar băuturi carbogazoase (cu excepţia berii, evident).

17. Citesc prea puţin faţă de cât mi-aş dori şi văd prea mult teatru faţă de cât ar fi suficient :).

18. Nu sunt capabil de ură. Detest câţiva oameni, dar n-am urât niciodată pe nimeni.

19. Cedez prea repede într-o relaţie care nu „creşte” cum vreau eu.

20. Sunt încăpăţânat.

21. Tind să-mi impun punctul de vedere în plan profesional, devenind uneori tiranic.

22. Prefer să lucrez în continuu 48 de ore ca să dorm apoi 24 decât să lucrez 8 ore pe zi. Coşmarul echipelor pe care le-am coordonat.

23. Îmi place să fac singur munca mai multor oameni, doar pentru a fi sigur că totul iese aşa cum vreau.

24. Sunt morocănos dimineaţa.

25. Fac exclusiv duş. Cufundarea într-o cadă cu apă fierbinte îmi provoacă o stare lipotimică.

26. Ador să călătoresc cu trenul.

27. Sunt o structură emoţională, de aia reacţionez exagerat uneori la situaţii cu o astfel de conotaţie.  (Da, bre, sunt filme, spectacole, melodii  sau cărţi care mă fac să plâng.)

28. Îmi place muzica barocă şi jazzul, dar sunt foarte mofturos la muzica „trendy”.

29. Ador munţii, marea mi-e în schimb destul de indiferentă, mai ales în „sezon”.

30. Mănânc prăjituri, dar niciodată înainte de 6 după-amiaza.

31. Prefer sărăturile, brânza iute, mâncărurile picante, usturoiul, ceapa.

32. Nu ştiu să curăţ cartofi.

33. Regret şi acum că n-am urmat o carieră militară, cum îmi doream în adolescenţă, şi că am ratat şi a doua şansă pentru aşa ceva.

34. Îmi fac meseria cu plăcere, dar şi cu ură. Ceea ce pentru alţii e divertisment şi prilej să mă invidieze, pentru mine e totuşi muncă. Şi nu-i mereu plăcut să consumi cultură ca şi când ai face un bilanţ contabil. Cred că fără a te implica în ceea ce faci, fără nopţi pierdute şi dedicare totală, n-aş putea rezista. E-adevărat, însă, am o meserie care se bazează pe şi permite o asemenea atitudine.

35. Ţin la cei de lângă mine mai mult decât las adesea să se vadă. Sunt timid şi mă simt slab dacă scap hăţurile afecţiunii.

36. Am 36 de ani. Emoţional am probabil vreo 21, fizic mi se dau 28-30, iar eu mă simt un fel de adolescent în involuţie.

Gata! Bre, dar ce mult a durat şi ce puţin am scris! E ora 1 şi 8 minute.

Autoportret 36

ianuarie 2, 2009

36-013