De ochii tăi căprui mi-e dor şi mă frământ
Caut şi-n vifor ale paşilor tăi urme,
ca un Icar în peruzea mă tot avânt,
mă târâi ca un guşter printre dune.
Dar tu nu mă mai deosebeşti deloc
de parcă n-aş umbla şi n-aş trăi acum.
Dar tu, o vai, nu mă mai deosebeşti deloc
precum drumeţul iarba de lângă drum.
Şi nu-n van la-nceput te-am suspectat,
auzind în piept al neantului ecou greu,
că, nu ştiu cum, inima mi-ai furat,
dar nu – fără inimă tu ai rămas, nu eu.
Bahtiar Vahabzade (Azerbaidjan)
Traducere de Dumitru Balan
