Hiper-mediatizatul scandal al “poneiului roz” din expoziţia new-yorkeză a Institutului Cultural Român a scos la iveală, dincolo de răfuielile cu iz politic inevitabile într-un astfel de context, o meteahnă care va duce ţărişoara de râpă, dacă nu ne trezim la timp.
Toată lumea şi-a dat cu părerea, pe tonuri diferite, de la vociferări pudibonde la discursuri apodictice, “analiştii” au ieşit pe la televizuni trăgând semnale de alarmă apocaliptice, naţionaliştii s-au legat iar de “trădătorii” plătiţi din banul public, reporterii au difuzat în jurnale de ştiri anunţuri mincinos-îngrozite despre “ruşinea” petrecută la New York.
N-am văzut nicăieri, la nici un post TV, în nici o publicaţie care a acoperit subiectul, opinia unui critic de artă, a unui curator, a unui estetician sau sociolog al artei, a unui specialist, vasăzică.
Preşedintele Senatului s-a “sesizat”, cerând Comisiei de Cultură o anchetă la ICR. E-adevărat, Institutul e o instituţie publică, subordonată Parlamentului român, însă acesta nu are capacitatea de a controla strategia culturală a ICR, ci doar aspectele ce ţin de activitatea administrativă a Institutului.
În mod bizar, însă, de-a lungul scandalului, România s-a dovedit ţara celor 20 de milioane de specialişti, amintindu-mi izbitor de parabola cu nebunul care aruncă piatra în apă şi truda zadarnică a celor 100 de înţelepţi pentru a o scoate.
Să dea Dumnezeu să nu fim la fel de mari specialişti şi în probleme de viaţă şi de moarte, căci atunci ultimul “specialist” din colţul ţărişoarei va veni la Bucureşti să tragă apa, să stingă becul şi să pună anunţul cu “de închiriat”.
Traiască eterna şi fascinanta tzhărishoarhă, Românica!
august 10, 2008 la 4:48 pm |
noi la ziua de cluj am dat opiniile expertilor. la fel si foaia transilvana.
deci..
“în nici o publicaţie care a acoperit subiectul, opinia unui critic de artă, a unui curator, a unui estetician sau sociolog al artei, a unui specialist, vasăzică.” afirmatie falsa ori incorecta. in rest, ai dreptate.